După standarde „normale” aș fi zis că 2019 n-a fost nici prea-prea, nici foarte-foarte în materie de călătorii pentru mine. După standarde de „martie 2020” revizuiesc afirmația și îl declar excepțional.
E adevărat că am avut și ani mai plimbăreți, însă în 2019 am făcut destule călătorii pe care o să mi le aduc aminte mulți ani de acum înainte cu mare drag. Cele mai multe din locurile pe care le-am vizitat au fost în premieră și în marea majoritate m-aș întoarce fără să clipesc și a doua oară pentru și mai mult explorat sau doar bucurat de atmosfera lor.
Fără să le ierarhizez, statistica la rece arată cam așa:
- 3 excursii în afara țării – în care am vizitat 3 țări de pe 2 continente: Marea Britanie, Turcia (partea asiatică) și Grecia, cu cele 3 capitale aferente: Londra, Ankara și Atena
- 6 excursii în România
- Valea Prahovei domină statistica plecărilor, cu două excursii la Sinaia și una la Predeal
- Cluj-Napoca
- Câte o călătorie în județele Argeș și Vâlcea în scopuri nuntistice
LONDRA
Primul loc în care m-aș întoarce oricând să-l vizitez ar fi Londra. Scriam anul trecut, că prima excursie pentru mine a însemnat Londra Regală, adică împlinirea fanteziilor mele regale legate de acest oraș. Ajunsă însă, la fața locului am realizat că orașul acesta are atât de multe fațete, încât cred că mi-ar mai trebui 4-5 excursii acolo. Pe lista locurilor rămase de vizitat ar fi: British Museum, Palatul Buckingham, cartierul Notting Hill și așa mai departe…
ATENA
Ajungerea la Atena nu a fost o premieră absolută pentru mine, mai fusesem acolo în primăvara anului 2006, însă amintirile mele erau ca o pictură decolorată și pe alocuri ștearsă a ceea ce văzusem cu ochi de copil. Drept urmare, a fost ca și cum am ajuns acolo pentru prima dată.
Capitala „leagănului civilizației” a fost un oraș al contrastelor, care nu de puține ori m-a lăsat uimită în cele 4 zile petrecute acolo. Extremele erau la tot pasul și nu de puține ori Bucureștiul mi s-a părut un oraș mult mai bine organizat și mai modern, cel puțin în mentalitate.
Ca să ilustrez, la Atena există mult doritul nostru metrou care să lege aeroportul de oraș, însă conceptul de a acorda prioritate pietonilor la zebră probabil că nu există în legislația rutieră elenă.
Apoi, m-a încântat nespus găsirea și lâncezirea pe o plajă Blue Flag, cu prețuri care la noi nu sunt nici în Litoralul pentru toți, însă am văzut și cartiere care ar face Ferentariul să pară lux și bogăție. Și mai frapant mi s-a părut că în astfel de cartiere se găseau hoteluri de top ca Novotel, însă păreau niște enclave printre zeci de clădiri cu aer abandonat.
O surpriză plăcută a fost vizita la Acropole, pe care în primă instanță nici nu eram doritoare să o fac, însă cuvintele magice „intrare gratuită pentru studenții UE” m-au convins instantaneu.
Mare păcat ar fi fost să nu ajung încă o dată acolo și să mă las impresionată de măreția civilizației Greciei Antice. Ca bonus am primit apusul din timpul vizitării, care poleia siluetele ruinelor templelor la măreția lor de altă dată.
ANKARA
A fost o experiență cel puțin interesantă să vizitez orașul din umbra marelui Istanbul, orașul cu rol politico-administrativ și cam atât… în imaginația mea de dinainte de ajunge efectiv acolo.
Adevărul de la fața locului nu a diferit cu mult de ceea ce presupuneam. Ankara nu este orașul tipic de city-break în care să ai ce să vizitezi zile la rând. De asemenea, situația se îngreunează și din cauza lipsei unui zbor direct între București și capitala Turciei sau a distanțele foarte mari din oraș. Merită cu toate acestea o oprire măcar de o zi dacă se află în drumul tău spre Capadoccia, de exemplu, și aruncată o privire la Mausoleul lui Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne ori la ruinele castelului din Ankara.
De asemenea, este o experiență din altă lume pentru cetățeanul bucureștean, ai cărui ani din viață sunt luați unul câte unul de traficul nostru cel de toate zilele, să mergi pe kilometrii întregi de autostradă în interiorul orașului, sistematizarea fiind impecabilă din acest punct de vedere acolo.
CLUJ-NAPOCA
Excursia mea preferată din 2019 a fost cea de la Cluj-Napoca. Nu a fost pentru prima dată când am ajuns acolo și poate că și acesta a fost motivul pentru care mi-a tihnit atât. Eliberată de presiunea de a mă comporta turistic, am luat orașul la pas și l-am simțit mai bine. Am rămas puternic convinsă că din anumite puncte de vedere calitatea vieții clujenilor este superioară celei pe care o avem noi la București. Principalul aspect este cel reprezentat de distanțe. Întotdeauna o să mi se pară un câștig extraordinar să poți ieși din oraș în mai puțin de o jumătate de oră și să te angajezi către destinația ta aproape imediat ce ai ieșit din casă, un lux pentru majoritatea locuitorilor din capitală.
Această bucurie am trăit-o în mini excursia Cluj – lacul Tarnița, o zi petrecută în natură, la plajă pe malul lacului, pentru care n-a trebuit să petrecem pe drum mai mult de o jumătate de oră.
De asemenea, Clujul mi se pare extrem de bine pus la punct în ceea ce privește infrastructura de baruri și restaurante, centrul său fiind plin de locuri care mai de care mai drăguțe și mai îmbietoare, însă desigur, aliniat la prețurile orașelor cu pretenții.
VALEA PRAHOVEI ȘI EXCURSIILE CU SUBSTRAT MATRIMONIAL
Pe aceste excursii le voi băga în aceeași categorie, ele fiind toate mai degrabă niște escapade de weekend cu scop punctual, fie de a asista la evenimente fericite din viața prietenilor și familiei, fie ca ocazii de a reîncărca bateriile după perioade agitate la muncă.
Fiecare în felul său a avut farmec și a venit la momentul oportun, însă pe acest gen de călătorii n-am nicio îndoială că o se le mai fac sub o formă sau alta în următorul an/ani. Explicația e simplă, Valea Prahovei din (ne)fericire rămâne cel mai la îndemână loc de escapadă pentru bucureșteni, iar cariera de invitat la nunți, botezuri și alte cumetrii de abia am început-o…
Sa fim sănătoși, voioși, cu chef de călătorii și bani în pușculiță, și în 2020 cât mai repede!
Când Sorina nu-i acasă 